Prescriptia extinctiva este cunoscuta in toate ramurile dreptului, insa natura juridica a prescriptiei trebuie stabilita in cadrul fiecarei ramuri de drept. Prescriptia extictiva se aseamana dar nu se confunda cu prescriptia achizitiva, decaderea si termenul extinctiv.
Prin prescriptia extinctiva se stinge doar dreptul la actiune in sens material , nu si dreptul subiectiv insusi, adica posibilitatea titularului dreptului subiectiv civil de a obtine, la nevoie, prin cale constrangerii juridice, protectia statala a dreptului sau, astfel decurg doua consecinte: supravietuirea dreptului subiectiv civil si a obligatiei corelative (sub forma juridica imperfecta, incompleta, ocrotite numai pe calea defensiva a excetiunii) si imprescriptibilitatea dreptului la actiune in sens procesual, aceasta insemnand ca desi s-a implinit prescriptia extinctiva, titularul dreptului subiectiv civil (imperfect) poate sesiza organul de jurisdictie si exercita in continuare, celelalte drepturi procesuale, pentru a-si apara dreptul sau facand dovada ori demonstrand faptul ca prescriptia extinctiva nu ar fi operat inca, existand de exemplu o cauza de suspendare ori de intrerupere a cursului sau. Efectul prescriptiei extictive se bazeaza pe doua principii, primul principiu sau regula spune ca o data cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii iar al doilea principiu se intemeiaza pe cazul in care un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare dintre aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita, chiar daca debitorul continua sa execute una sau alta din prestatiile datorate.
Domeniul prescriptiei extinctive se intelege ca fiind sfera drepturilor subiective civile ale caror actiuni cad sub incidenta acestei institutii a dreptului civil. Sunt prescriptibile extinctiv acele drepturi subiective civile ale caror actiuni in justitie ( in sens material ) se sting prin neexercitare lor in termenele de prescriptie respective. Aria drepturilor subiective civile supuse prescriptiei se determina prin utilizarea combinata a doua criterii : natura drepturilor subiective civile si actul normativ care reglementeaza prescriptia.
Principalul domeniu al prescriptiei extinctive, in categoria drepturilor patrimoniale, il formeaza drepturile de creanta, indiferent de izvorul lor. In cazul drepturilor reale principale prescriptubilitatea reprezinta exceptia imprescriptibilitatea fiind regula, la fel si in cazul drepturilor nepatrimoniale principiul imprescribilitatii se bazeaza pe caracterul perpetuu al acestor drepturi, inseparabile de persoana umana ori morala.
In practica judiciara, ca si in doctrina, anumite situatii juridice au primit rezolvari diferite ori necesita precizari suplimentare sub aspectul prescriptiei extinctive, in aceste situatii se incadreaza actiunea in constatare, actiunile mixte, dualitatea de actiuni , actiunea in repararea unei daune morale, actiuni in materie succesorala sau actiuni cu privire la protectia unor drepturi reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate.
Termenul general al prescriptiei extinctive este de 3 ani, doar daca legea nu prevede altfel, acest termen este general pentru ori de cate ori un termen special de prescriptie nu-si gaseste aplicatie se aplica termenul general, atfel termenul general de 3 ani se aplica tuturor actiunilor personale cu exceptia cazurilor pentru care exista termene speciale de prescriptie.
Termenul de 10 ani isi are aplicabilitatea in urmatoarele cazuri, a drepturile reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen de prescripţie; prin repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură sau acte de barbarie ori, după caz, a celui cauzat prin violenţă ori agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa; precum si repararea prejudiciului adus mediului înconjurător.
Termenul de prescriptie de 2 ani este aplicabil unor raporturi de asigurare.
Termenul de prescriptie extictiva de 1 an isi are aplicarea in mai multe cazuri, iar aici dam ca de exemplu: in cazul avocaţilor, împotriva clienţilor pentru plata onorariilor şi cheltuielilor; notarilor publici şi executorilor judecătoreşti, în ceea ce priveşte plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele funcţiei lor, termenul de 1 an in aceste cazuri se va socoti de indata ce aceste sume pot fi cerute.
Regula generala privind cursul prescriptiei extinctive se intemeiaza pe faptul ca prescriptia incepe sa curga de la data nasterii dreptului material la actiune, cu alte cuvinte la data cand titularul dreptului la actiune cunoaste sau a trebuit sa cunoasca inceperea prescrptiei. In cazul in care ori de cate cate ori o regula speciala nu isi gaseste aplicabilitatea unui anumit caz particular, se va aplica regula generala. Regulile speciale care privesc inceputul prescriptiei extinctive se aplica pentru situatiile sau ipotezele urmatoare: ipoteza dreptului subiectiv civil pur si simplu; ipoteza dreptului civil afectat de un termen suspensiv sau de o conditie suspensiva; ipoteza raspunderii civile pentru fapta ilicita, ipoteza raspunderii pentru viciile lucrului, lucrarii ori constructiei; precum si alte ipoteze speciale.
Suspendarea prescriptiei extinctive apare in situatia in care cursul prescriptiei se opreste, de drept, pe durata situatiei care il pune pe titularul dreptului material in imposibilitatea de a actiona. Prescriptia se suspenda in cazuri de forta majora; prescriptia nu curge intre soti in timpul casatoriei; cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia, precum si alte cazuri prevazute de lege. Dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi reia cursul socotindu-se si timpul scurs inainte de suspendare.
Intreruperea prescriptiei extinctive este acea modificare a cursului acesteia constand in inlaturarea prescriptiei scurse inainte de aparitia unei cauze intreruptive si inceperea unei alte prescriptii extinctive. Se poate intrerupe prescriptia printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia; prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau arbitrale, prin inscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori ori prin invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie. Întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere, după întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie iar dacă întreruperea prescripţiei a avut loc prin recunoaşterea dreptului decătre cel în folosul căruia curgea, va începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel.
Prin implinirea prescriptiei se intelege stabilirea momentului in care expira termenul de prescriptie.
